Dreptul civil este acea ramură de drept ce reglementează relațiile social-patrimoniale și nepatrimoniale stabilite între persoane fizice și/sau juridice ce se află pe poziții de egalitate juridică, chiar când una dintre părți este statul (ca persoană privată și nu ca autoritate publică).
Raporturile juridice civile pot fi:

• patrimoniale (cele mai multe) și
• nepatrimoniale.

Dreptul Civil provine din limba latină, din latinescul “jus civile” care reprezenta dreptul propriu al poporului roman și care era aplicabil doar cetățenilor romani.

În prezent, Codul Civil nu oferă o definiție a dreptului civil, însă, în dispozițiile art. 2 – Obiectul și conținutul Codului Civil – statuează “Dispozițiile prezentului cod reglementează raporturile patrimoniale și nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil. Prezentul cod este alcătuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se referă litera sau spiritul dispozițiilor sale”.

Astfel că, în literatura de specialitate, dreptul civil a fost definit ca fiind o ramură a dreptului care reglementează raporturi patrimoniale și nepatrimoniale stabilite între persoane fizice și/sau persoane juridice aflate pe poziții de egalitate juridică.

În categoria raporturi patrimoniale, vorbim de drepturi reale – dreptul de proprietate publică, dreptul de proprietate privată, dezmembrăminte ale dreptului de proprietate, precum dreptul de uzufruct, dreptul de uz, dreptul de abitație, dreptul de servitute, dreptul de superficie, de obligații – gestiunea frauduloasă, îmbogățirea fără justa cauză, plata nedatorată.